'THE STRENGTH OF THE(IR) ILLUSION' (MACBETH 3.5.27): TRANSMISSION OF MAGIC AND THE AMBIGUITY OF MAGICAL SPACES IN MACBETH AND THE TEMPEST

Autor: Andreea ȘERBAN, Dana PERCEC
Jazyk: German<br />English<br />Spanish; Castilian<br />French<br />Norwegian
Rok vydání: 2024
Předmět:
Zdroj: Studia Universitatis Babeş-Bolyai. Philologia, Vol 69, Iss 3 (2024)
Druh dokumentu: article
ISSN: 1220-0484
2065-9652
DOI: 10.24193/subbphilo.2024.3.08
Popis: “The strength of the(ir) illusion” (Macbeth 3.5.27): Transmission of Magic and the Ambiguity of Magical Spaces in Macbeth and The Tempest. Starting from Ina Habermann and Michelle Witen’s 2016 taxonomy of space in Shakespearean drama, our paper focuses on setting and social/ gendered space. What we aim to discuss is how two of Shakespeare’s plays involving magic—namely Macbeth and The Tempest—associate various settings with witchcraft and magic, while also constructing space simultaneously as magical and political, a topophrenic “thirdspace” (cf. Tally, 2019; Soja, 1996), where disorder rules and where power relations in general, and gender relations in particular, are negotiated between ordinary characters and magic-wielding ones (the witches and Hecate vs. Prospero and Ariel, as well as Sycorax). The paper also discusses what “rough” magic is in these plays (a term used in The Tempest, first addressed critically by Robert Egan, 1972), roughness being, on the one hand, a reference to the impurity of the art employed, and, on the other, a nod to the transgression(s) implied by magic practices. „Puterea iluziei (lor)” (Macbeth 3.5.27, t.n.): Transmiterea magiei i ambiguitatea spațiilor magice în Macbeth și Furtuna. Pornind de la cartea editată în 2016 de Ina Habermann și Michelle Witen despre clasificarea spațiilor în dramaturgia shakespeariană, lucrarea de față se concentrează asupra spațiului scenic și a celui social/de gen. Ceea ce ne propunem să discutăm este modul în care două dintre piesele lui Shakespeare unde apare magia—și anume, Macbeth și Furtuna—asociază diferite locații cu vrăjitoria sau magia, construind în același timp spațiul ca magic și politic deopotrivă, un „spațiu terț” și topofrenic (sau „thirdspace”, cf. Soja, 1996; Tally, 2019) în care domină neorânduiala, iar relațiile de putere în general, și relațiile de gen în special, sunt negociate între personajele obișnuite și cele care practică magia (vrăjitoarele și Hecate vs. Prospero și Ariel, precum și Sycorax). Lucrarea discută, de asemenea, ce înseamnă magia „aspră” în aceste piese (un termen folosit în Furtuna, abordat pentru prima dată în mod critic de Robert Egan, 1972), „asprimea” fiind, pe de o parte, o referire la impuritatea artei folosite iar, pe de altă parte, o aluzie la transgresiunea (sau transgresiunile) pe care le implică practicile magice. Cuvinte-cheie: gen, magie, scenă, spațiu terț, transgresiune, transmitere Article history: Received 01 March 2024; Revised 28 June 2024; Accepted 01 September 2024; Available online 30 September 2024; Available print 30 September 2024.
Databáze: Directory of Open Access Journals
Externí odkaz: