| Popis: |
Volumul de faţa sintetizeaza preocupari mai noi şi mai vechi ale doamnei profesoare Marina Cap-Bun, fiind rodul a doua decenii de documentare şi reflecţie, prilejuite de predarea literaturii marilor clasici la Universitatea Ovidius din Constanţa, începând din 1994. Un prim format al carţii, din 2003, care nu cuprindea substanţialul capitol dedicat aici lui Eminescu, era cel al unor „note de curs”, un instrument de informare exemplar, putând servi ca model oricarei universitaţi româneşti importante. Exemplaritatea ţinea de modul în care era organizata informaţia necesara celor ce vor sa înţeleaga problemele specifice uneia dintre cele mai importante perioade din istoria literaturii române – epoca marilor clasici. Dificila prin fondul ei, de o masivitate ce-i explica prestigiul şi autoritatea, epoca a devenit şi mai dificila ca urmare a viziunii critice, nelipsita de contradicţii. Atât Maiorescu cât şi Caragiale, doua dintre personalitaţile carora le era consacrat cursul, au avut parte de receptari contradictorii şi de sentinţe critice contradictorii, unele formulate de personalitaţi de prim plan, asemenea lui Eugen Lovinescu. Aceste contradicţii, care nu lipsesc nici din peisajul critic contemporan, sporesc problemele şi îngreuneaza calea spre o perspectiva critica echilibrata asupra momentului. Cartea doamnei Marina Cap-Bun a reuşit sa depaşeasca toate aceste obstacole. Explicaţia trebuie pusa pe seama faptului ca autoarea deţine o buna tabla de valori şi are simţul ierarhiilor ce fac posibila abordarea teritoriului esteticii. În egala masura, autoarea stapâneşte un aparat conceptual, dintre cele mai rafinate, precum şi metodele cercetarii literare. Prezenţe implicite în sinteza oferita, toate aceste date explica de ce lucrarea e o reuşita. Imaginea lumii evocate se proiecteaza convingator şi, nu o data, seducator. Explicaţia ţine, într-o buna masura, de modul în care autoarea opereaza cu citatul exemplificator. Tehnica citatului, care intervine sistematic pentru a argumenta, pentru a ilustra, pentru a susţine o afirmaţie, este bine stapânita, dovedind, pe de alta parte, o familiarizare a autoarei cu obiectul prezentat ce merge pâna la problemele de amanunt. |
