RETRANSLATION AS THEORETICAL-PRACTICAL INTERROGATION ON EMINESCU'S TRADUCTOLOGY

Autor: Elena, PRUS
Jazyk: angličtina
Rok vydání: 2022
Předmět:
DOI: 10.5281/zenodo.6497555
Popis: The need of retranslations and original contribution of each generation is a factor of renewing the national patrimony of each culture. The translations of dedicated authors, as the case Eminescu’s opera, contribute to the deep revolution of all aesthetic norms in force in their literary space and play an essential role in the process of cultural space convergence. The researcher Miroslava Metleaeva appreciates in her work the artistic aspect of the previous translations of the poetry “Luceafarul”, their merits and deficiencies firstly, and the preservation of original text spirit and the transmission of the auctorial idea sense. The request of the translator Miroslava Metleaeva has deepened the existing translations by creating her own version and a freedom of increased creation. Her act of creation has followed the decoding of Eminescu’s philosophical implications and the assignment of strong identity color of the original. The personal special quality retranslation of Miroslava Metleaeva inscribes in the logics of moving forward by overcoming of Hegel and the representation-supplement (according to Gadamer), as the identity of translations relies on alterity, and its bicultural nature shows two modes of being and the intercultural relations between them. RETRADUCEREA CA INTEROGARE TEORETICO-PRACTICĂ ASUPRA TRADUCTOLOGIEI EMINESCIENE Necesitatea retraducerilor și a contribuției originale a fiecărei generații este un factor de înnoire a patrimoniului național al fiecărei culturi. Traducerile autorilor consacrați, cum este cazul operei eminesciene, contribuie la revoluționarea în profunzime a tuturor normelor estetice în vigoare în spațiul lor literar și joacă un rol esențial în procesul de convergență a spațiilor culturale. Cercetătoarea Miroslava Metleaeva evaluează în lucrarea sa latura artistică a traducerilor precedente ale poemului „Luceafărul”, a meritelor și deficiențelor lor estetice, în primul rând, dar și respectarea spiritului textului original și transmiterea sensului ideii auctoriale. Demersul traducătoarei Miroslava Metleaeva a aprofundat traducerile existente prin crearea propriei versiuni și o mai multă libertate de creație. Actul său de creație a urmat decodarea implicațiilor filozofice eminesciene și atribuirea unei inedite identități a originalului. Retraducerea personală de o calitate deosebită a Miroslavei Metleaeva se înscrie în logica depășire ca progres înainte lui Hegel și a reprezentări-suplinire (după Gadamer), întrucât identitatea traducerii are la bază alteritatea, iar natura sa biculturală demonstrează că este vorba de două moduri de a fi și de relația interculturală dintre ele.
{"references":["CASANOVA, Pascale, Republica mondială a literelor. Bucureşti: Curtea veche, 2007","METLEAEVA, Miroslava, Interpretarea traducerilor \"Luceafărului\" eminescian în limba rusă. Iasi: Tipo Moldova, 2020.","GHIU, Bogdan, Facultatea de litere. Bucureşti: Cartea Românească, 2004.","BULGĂR, Gheorghe, \"O componentă a culturii: traducerile\" Comunicările Hyperion. Filologie. Bucureşti: Hyperion XXI, 2000.","MAVRODIN, Irina. Despre traducere literar și în toate sensurile. Craiova, Scrisul Românesc, 2006.","LUCHIANCICOVA, Miroslava, Autoreferatul tezei de doctor în filologie \"Traducerea ca parte a procesulu literar: \"Luceafărul\" în spaţiul rus. Chișinău, 2019.","RUSHDIE, Salman, Patrii imaginare. Iași: Polirom, 2008.","ARBORE, Beatrice Camelia, Traducerea literară între știință și artă. Iași: Demiurg, 2015.","MAVRODIN, Irina, Mâna care scrie. Iași: Ed. Eminescu, 1994.","VERHESEN, Fernand, À la lisière des mots. Sur la traduction poétique. Bruxelles: Ante post, 2003."]}
Databáze: OpenAIRE
Externí odkaz: